De foarte multe ori mi-am pus întrebarea:
La ce bun m-am născut eu pe lume, am crescut şi-am ajuns adult?
La ce bun plutesc norii şi vine ploaia?
În lumea asta, pentru tine însuţi nu te-aştepta la ceva (bun).
Voi zbura către nori, aripi însă n-am.
Acea lume a stelelor mă atrage din depărtare.
Dar să ajungi la stele nu-i usor, chiar dacă ţinta e aproape,
Şi nu ştiu, am oare forţa de a mă lansa?
Voi aştepta încă puţin
Şi mă voi pregăti pentru călătorie,
Pentru speranţă şi vis.
Nu te stinge, steaua mea, aşteaptă!
Câte drumuri oare trebuie să străbat,
Câte piscuri, spre-a mă afla, am de urcat,
De pe câte stânci ar trebui să mai cad,
De câte ori s-o iau de la început, şi măcar are sens?
Voi aştepta încă puţin
Şi mă voi pregăti pentru călătorie,
Pentru speranţă şi vis.
Nu te stinge, steaua mea, aşteaptă!