Zăpada albă, gheaţa gri
Pe pământul zdrobit.
Oraşul în bucla de drum
Este ca o plapumă deaspura sa.
Şi nori trec pe deasupra oraşului,
Umbrind lumina cerului.
Şi deasupra oraşului este fumul galben,
Oraşul are 2000 de ani
Petrecuţi sub lumina stelei
Numite soare...
Şi războiul durează de 2000 de ani,
Războiul fără cazurile speciale.
Războiul este treaba celor tineri,
Leacul pentru riduri.
Roşul, roşul sânge,
Peste o oră aceasta este deja pământ,
Peste două ore florile şi iarba au crescut pe el,
Peste trei ore este iarăşi viu
Şi încălzit de razele stelei
Numite soare.
Şi ştim că aşa a fost mereu,
Şi soarta îl iubeşte pe cel care
Trăieşte în conformitate cu legile altora
Şi este forţat să moară de tânăr.
El nu-şi aminteşte nici cuvântul "da", nici cuvântul "nu",
Nu-şi aminteşte nici ranguri nici nume.
Şi poate atinge stelele,
Fără să creadă că aceasta ar fi doar un vis,
Şi poate cădea ars de steaua numită soare.