Noaptea încet se destramă,
Luna apune în depărtări,
Se face ziuă, și lumina
Se arată din nou în zări.
Dimineața îmi bate iar la fereastră
Ca o pasăre mândră și măiastră.
N-am să mă satur niciodată
Să iubesc zorile de zi,
Ca o speranță așteptată
Că soarele iar va răsări.
Diminețile vin ca o nădejde
Că lumina din noi nu se va pierde.
Soare, cald și bun,
Răsari din nou acum!
Soare, unde ești?
Vino să strălucești!