Uneori mi se pare că soldații
ce nu s-au întors din câmpurile de sânge,
nu au pierit în glia noastră,
ci s-au prefăcut în cocori albi.
Din vremuri îndepărtate până azi
ei zboară și noi le ascultăm vocile.
Nu-i de aceea că, atât de des,
noi tăcem și privim trist spre cer?
Zboară, zboară prin ceruri obosiți,
zboară în ceață, la sfârșitul zilei,
iar printre ei mai este un loc mic,
poate că locul ăsta este al meu.
Va veni o zi când în stolul cocorilor
voi pluti și eu în ceața gri-albastră,
chemându-vă ca o pasăre din ceruri
pe voi toți ce v-am lăsat pe pământ.
Uneori mi se pare că soldații
ce nu s-au întors din câmpurile de sânge,
nu au pierit în glia noastră,
ci s-au prefăcut în cocori albi...