De ce apare acest sentiment de goliciune atunci când îmi vorbeşti?
De ce apare acest sentiment de goliciune atunci când eşti cu mine?
De ce apare acest sentiment de împovărare atunci când nu mai spunem nimic?
De ce nu putem vorbi după atâţia ani?
De ce apare acest sentiment de goliciune atunci când îmi vorbeşti?
De ce apare acest sentiment de goliciune atunci când eşti cu mine?
De ce apare acest sentiment de distanţare, când totuşi suntem încă aproape unul de celălalt?
Ce-mi aduce viaţa asta dacă tu nu eşti în ea?
Pielea îţi devine foarte rece,
Privirea îţi devine foarte goală,
Sunetul respiraţiei tale devine slab,
Iar capul îţi devine greu.
Ce te-a distrus aşa?
Ce te-a rănit aşa?
Ce te-a distrus pe tine, viaţa şi inima ta aşa?
Ce rost au vorbele mele dacă nu le auzi?
Ce rost are iubirea mea dacă nu o simţi?
De ce nu putem să înfruntăm adevărul pur şi simplu?
De ce nu pot umple golul din inima ta?
Ce te-a distrus aşa,....
...încât să nu mai plângi?
...incât să nu mai strigi?
...încât să nu mai bagi de seamă că viaţa ta se destramă?
Orice-ai face,
Orice-ai zice,
Voi avea grijă de tine,
Voi rămâne trează pentru tine.