Ca-n fața unui cântec mare, aripe rotind,
Zboara pasarea albastra pe carari de-argint.
Un nor mângâie fața lunii, zborul nesupus
Şi fulgi de flacara adie pasarea de sus.
Vis în amiaza, catre nesfârşit
Elibereaza gândul meu strunit.
Ca o porunca, gând dezlanțuit,
Maiastra urca drumul spre zenit.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.
Când am trecut hotarul zilei catre asfințit,
Maiastra vale aurie ne-a ademenit.
Pe malul râului, ea cânta, tremura glumind
Şi taina serii o dezleaga ochii tai senini.
Paduri de aur ostenite-adorm.
Frunze de laur tot aduna sol.
Pasarea trece, dor ratacitor,
Şi ne petrece visul ei de zbor.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.
O, zbor!
Drum înalt.
Unul catre celalalt.