Zbor la joasă altitudine

[Rashid:]

Întins pe spate, văd mai bine lumea,

Înțeleg că tot ce mi se spunea era

O minciună, nu mai pot suporta

Să fiu tratat ca un sclav în țara mea.

Încerc să uit de durere, încerc să uit,

Nu pot să stau în tăcere, nu pot să uit,

Sunt lipsit de putere, dar nu vă uit,

Copleșit de plăcere, în ochi vă scuip.

Vreau să văd speranța în ochii tatălui meu,

Vreau să cred că acolo sus există un Dumnezeu

Pentru toți, indiferent de rasă sau avere,

Crezi că poți să-mi mai dai putere?

Refugiat în alcool, mă izolez de societate,

Încerc să uit de tot și toate,

Las în spate amintiri ce dor,

N-am nevoie de aripi să zbor.

[R:]

Zi: hei, yo! uite cum plutesc în alcool,

Sunt ușor acum c-am sufletul gol,

N-am nevoie de aripi să zbor,

De aripi să zbor…

[Phila:]

Urăsc oamenii care urăsc oamenii,

Am ajuns să urăsc să fiu printre cei vii,

De ce nimic nu e cum ar trebui?

Poate că, dac-aș ști, aș muri subit, mai știi?!

Nu mai văd nimic de mult, mă învăluie ceața,

Aud prea des aceeași glumă proastă: trăiește-ți viața!

Mai bine nu, sunt ușor, am sufletul gol,

Mă las purtat, plutesc în alcool.

Ai - la fel ca mine - vreo 24 de ani,

Ai - la fel ca mine - o mare lipsă de bani,

Da' ai - în schimbu’ lor - multă ură și dezgust,

Găsești umor în orice glumă de prost gust.

[Ref: ...]

[Byga:]

Ca un copil, mă sperii că deja nu mai sunt un copil,

Că nu mai pot să plâng așa chiar din senin,

Că nu mai pot să-i las pe-ai mei să-mi țină palma,

Că nu mai pot, când vreau, să fug la mama.

Apăsat de griji, caut ieșiri mereu,

Și am ieșiri mereu, și parcă-i tot mai greu

Să faci față când toți întorc spatele,

Da’ încă îmi iubesc aproapele.

C-am învățat că fără oamenii care țin la tine

Într-un final nu ești decât un nimeni,

Familia, fata ta și-o mână de frați...

Să ai cu cine să te-mparți.

Fac un bilanț în anu’ 25 al vieții mele

Am gustat din toate, și bune, și rele,

Însă mai există atât de multe,

Hai să le luăm pe rând, nimeni să nu le uite.

[Ref: ...]