Numai iubirea ta nu e de ajuns, de ajuns, de ajuns,
Când vremurile devin grele, devin grele, devin grele,devin grele
Dă-ţi eroii pe fantome, pe fantome, pe fantome,
Ele sunt cele care te iubesc cel mai mult,cel mai mult,cel mai mult
Numai iubirea ta nu e de ajuns, de ajuns, de ajuns
E ceea ce ai simţit, e ceea ce ai zis, ce ai zis, ce ai zis
Ai zis că o să cadă cerul pe tine,să cadă pe tine,să cadă pe tine,
Cu toată durerea ochii tăi au rămas albaştri,au rămas albaştri,albaştri,iubitule
Dar numai iubirea ta nu e de ajuns ca să salveze lumea,
Ştiai secretul univesului,
În ciuda a toate, ai înrăutăţit situaţia,
Te-a lăsat singur, te-a lăsat blestemat.
Ai furat soarele direct din inima mea,din inima mea,din inima mea
Fără nici o scuză, s-a frânt, s-a frânt, s-a frânt.
Nu, nu o să mă facă să sufăr, să sufăr, să sufăr
Căci eşti cât se poate de orb, cât se poate, cât se poate
Aş fi putut vedea la mile depărtare,
Te-aş fi putut face să simţi că trăieşti,
Am fi putut pleca în exil,
Ţi-aş fi putut arăta cum să plângi.
Numai iubirea ta nu e de ajuns,
Numai iubirea ta nu e de ajuns.