--- 1 ---
Când sunt doborâtă şi, oh, sufletul meu, atât de obosit arată
Când vin necazurile şi inima mea este împovărată
Atunci, dacă sunt mai mereu așa dar aştept aici în tăcere,
Până când vii şi îmi oferi un moment de mângâiere.
--- R ---
Tu mă ridici, ca să pot să stau pe culmi
Tu mă ridici, să păşesc pe mări sub furtuni,
Sunt puternică, cînd mă sprijin pe umerii tăi,
Tu mă ridici mai mult decît pot singură pe ale mele căi.
--- 2 ---
Nu există viață - nu există viață fără cupiditate
Fiecare inimă neliniștită atât de imperfect bate
Dar când vii și mă umplu de sentimente minunate,
Uneori, cred că văd o sclipire de eternitatea.
--- R ---
Tu mă ridici, ca să pot să stau pe culmi
Tu mă ridici, să păşesc pe mări sub furtuni,
Sunt puternică, cînd mă sprijin pe umerii tăi,
Tu mă ridici mai mult decît pot singură pe ale mele căi.
--- R ---
Tu mă ridici, ca să pot să stau pe culmi
Tu mă ridici, să păşesc pe mări sub furtuni,
Sunt puternică, cînd mă sprijin pe umerii tăi,
Tu mă ridici mai mult decît pot singură pe ale mele căi.