Zilele se sfârșesc și sunt plin de durere,
Rănile mi se vindecă și prind crustă,
Trandafirii se ofilesc și privighetoarea-i tăcută,
Camera mea e rece și uscată.
N-a fost de ajuns, nici ce-am luat,
Nici ce ți-am oferit.
Iubirea asta nu s-a sfârșit,
Cred că ar fi milă pentru mine!
Nu mă obosi acum, pentru Dumnezeu!
Am fost lipsit de experiență, am căzut de pe ramură,
Nu întreba!
Nu pot respira din cauza iubirii mele!
Nu lovi, te implor!
Am căzut în final și nu mă pot ridica!
Nu întreba!
Nu pot respira din cauza iubirii mele!
Pe cine altcineva a mai iubit inima ta?
Cum pot îndrăzni să-ți pun o asemenea întrebare?
Dacă acolo e cineva de care nu-mi spui,
Cred că nu e nimeni.
Cine ți-a sărutat buzele?
Te rog lasă-mă să fiu singurul,
Chiar dacă a fost altcineva, nu-mi spune,
Cred că nu e nimeni.