Am aruncat la gunoi tot ce era al tău,
Mi-am tuns părul, l-am vopsit blond,
Te înregistrasem în telefon ca "iubitul meu",
Am şters imediat şi ţi-am scris numele ca al tuturor.
Absenţa ta mi-a prins foarte bine,
Mă neglijasem atât de mult.
Nu îmi pasă, bine că s-a terminat,
O greutate uriaşă mi s-a luat de pe umeri,
M-am obişnuit acum mult timp cu absenţa ta,
Crede-mă.
M-am aruncat pe străzi,
Am atins mâini străine, bete,
Şi, mai mult, n-am regretat niciodată,
Dar nici nu am fost mulţumită de mine.
Nu îmi pasă, bine că s-a terminat,
O greutate uriaşă mi s-a luat de pe umeri,
M-am obişnuit acum mult timp cu absenţa ta,
Crede-mă.
De fapt, sunt foarte bine, serios,
În sfârşit mă simt liberă,
Mă întind de-a lungul patului,
Spun "ah, totul e complet al meu acum",
Fac ce vreau,
Dar uneori, mai ales noaptea,
Se întâmplă ceva ciudat,
Mă doare, îmi e dor de tine,
Uite, nu pot să îţi arunc pozele, nu pot să mă uit la ele,
Mă supăr, mă supăr foarte tare,
Vreau să îţi fac rău, să îţi ard sufletul*,
Apoi mă liniştesc, îmi pare rău şi pentru tine,
Dar mă vindec, mă vindec!
Nu îmi pasă, bine că s-a terminat,
O greutate uriaşă mi s-a luat de pe umeri,
M-am obişnuit acum mult timp cu absenţa ta,
Crede-mă.
* = să îţi provoc durere