Ieri când eram tânăr
Gustul vieţii era dulce ca ploaia pe limba mea,
Am tachinat viaţa ca şi cum era un joc prostesc,
Felul în care briza serii poate tachina flacăra unei lumânări,
Miile de vise pe care le-am visat, lucrurile splendide pe care le-am planificat,
Mereu am construit…vai! Pe nisip slab şi mişcător.
Am trăit noaptea şi am evitat lumina goală a zilei,
Şi doar acum văd cum au fugit anii.
Ieri când eram tânăr
Atât de multe cântece de petrecere aşteptau să fie cântate,
Atât de multe plăceri nestăpânite care-mi erau rezervate,
Şi atât de multă durere ochii mei orbiţi au refuzat să vadă,
Am fugit atât de repede că timpul şi tinereţea în cele din urmă au trecut.
Nu m-am oprit niciodată să gândesc la tot ce era viaţa,
Şi fiecare conversaţie pe care mi-o amintesc acum
Se îngrijora de mine, şi nimic altceva.
Ieri luna era albastră
Şi fiecare zi nebună a adus ceva nou de făcut,
Mi-am folosit vârsta mea magică ca şi cum era o baghetă
Şi niciodată nu am văzut risipa şi golul de dincolo,
Jocul iubirii l-am jucat cu aroganţă şi mândrie,
Şi fiecare flacără am aprins-o prea repede, repede a murit.
Prietenii pe care i-am făcut toţi păreau, cumva, să se îndepărteze,
Şi doar eu am rămas pe scenă la sfârşitul piesei.
Sunt atât de multe cântece în mine care nu vor fi cantate,
Simt gustul amar al lacrimilor pe limba mea,
A venit timpul pentru mine să plătesc pentru ieri
Când eram tânăr.