Odată trăită, nu pot să spun
Nu știu dacă fiecare poveste are un sfârșit
Munți negri sunt în fața mea, nu am pe nimeni în spatele meu,
Munți negri sunt în fața mea, nu am pe nimeni în spatele meu,
La ce mă așteptam, cum am dispărut?
Cum m-am despărțit de cel mai apropiat?
La ce mă așteptam, cum am dispărut?
Cum m-am despărțit de cel mai apropiat?
Odată trăită, nu pot să spun,
Nu știu dacă fiecare poveste are un sfârșit
Dacă aș putea să mă întorc din nou acasă,
Poate că soarele va răsări din nou.
Munți negri sunt în fața mea, nu am pe nimeni în spatele meu,
Munți negri sunt în fața mea, nu am pe nimeni în spatele meu.
La ce mă așteptam, cum am dispărut?
Cum m-am despărțit de cel mai apropiat?
Odată trăită, nu pot să spun,
Nu știu dacă fiecare poveste are un sfârșit.
Dacă aș putea să mă întorc din nou acasă,
Poate că soarele va răsări din nou.
Durerea despărțirii, chinul despărțirii, de o sută de ori de o mie de ori
Lacrimile mele ca ploaia,
Nu pot să le vărs, le las pe toate înăuntru.
Dar acum poate că soarele va răsări din nou.
Odată trăită, nu pot să spun,
Nu știu dacă fiecare poveste are un sfârșit