Și tu, uneori, fără voie ai ars,
Adevărul l-ai văzut,
Ploaia, ploaia...
De gânduri sunt plin
Și m-am retras în mine însumi,
Am devenit nebun,
Cum am ars fără voie?
Se pierde totul, totul e trecător, cu regrete,
Va picura ploaia, într-o zi se va zvânta,
Va picura ploaia, ploaia, ploaia...
De gânduri sunt plin
Și m-am retras în mine însumi,
De parcă și tu, uneori, ai ars fără voie,
Adevărul l-ai văzut.
Ai îmbrățișat ploaia și chipul tău a râs,
Va picura ploaia, într-o zi se va opri,
Va picura ploaia, ploaia, ploaia...
De parcă și tu, uneori, ai ars fără voie,
Adevărul l-ai văzut,
Ploaia, ploaia...