Ploaia plânge pentru noi
amandoi plângem și ștergem trecutul,
erai destinul meu, am devenit un vis acum,
iubirea noastră s-a sfârșit ca in povești.
Nu puteam ști cât meriți,
cum de nu mi-am dat seama?
Am luat fotografia ta de pe perete, azi,
zidul a plâns, eu am plâns.
Ești ca șofranul toamna, curată,
am găsit iubirea in tine,
dă-mi un ultim sărut, va rămâne amintire,
cât timp nu ești aici, lasă-mi inima să creadă că ești.
Nu puteam ști cât meriți,
cum de nu mi-am dat seama?
Am luat fotografia ta de pe perete, azi,
zidul a plâns, eu am plâns...