Și ce-ai făcut cu iubirea ce mi-ai jurat
Și ce-ai făcut cu sărutările ce ți-am dat
Și ce scuză poți să-mi dai dac-ai pierdut
Și ai ucis speranța care era în mine?
Și ce ingrat e destinul ce mă doare
Și ce absurd este motivul pasiunii mele
Și ce proastă e iubirea asta ce nu moare
Și preferă să-ți ierte trădarea.
Şi gândind că-n viaţă m-ai fost flacără
Și comoara slavei mele ai fost tu
Și am ajuns să te iubesc din suflet
Și azi mă omoară de tristețe atitudinea ta.
Și spune-mi atunci de ce abandonul tău
Și pe ce drum promisiunea ta s-a pierdut?
Și dacă spui adevărul, eu te iert
Și-n amintiri mi te port lângă Dumnezeu.
(se repetă de la: Şi gândind că-n viaţă...)