Winter [Romanian translation]

Zăpada mai poate să aştepte, mi-am uitat mănuşile fără degete

Îmi şterg nasul, m-am încălţat cu noile mele cizme,

Simt o căldură în suflet când mă gândesc la iarnă,

Îmi pun mănuşa tatălui meu,

Alerg acolo unde troienele sunt mai mari,

Frumoasa din pădurea adormită mă face să mă împiedic încruntându-se la mine

Aud o voce: „Trebuie să înveţi să îţi iei singură apărarea

Căci eu nu o să fiu mereu aici”

El îmi spune.

„Când o să te hotărăşti?

Când o să te iubeşti pe tine însăţi aşa cum te iubesc eu?

Când o să te hotărăşti?

Căci lucrurile se schimbă aşa de repede

Toţi caii albi încă mai dorm,

Îţi spun că te voi vrea mereu în preajma mea”

Tu zici că lucrurile se schimbă, dragul meu.

Băieţii sunt descoperiţi pe măsură ce iarna se topeşte

Florile se întrec pentru soare,

Anii trec şi eu încă aştept aici,

Îmbătrânind acolo unde a fost cândva un om de zăpadă,

Oglindă, oglinjoară, unde e palatul de cleştar?

Dar eu nu mă pot vedea decât pe mine,

Patinând în jurul adevărului a ceea ce sunt,

Dar, ştiu, tată, că gheaţa devine din ce în ce mai subţire.

„Când o să te hotărăşti?

Când o să te iubeşti pe tine însăţi aşa cum te iubesc eu?

Când o să te hotărăşti?

Căci lucrurile se schimbă aşa de repede

Toţi caii albi încă mai dorm,

Îţi spun că te voi vrea mereu în preajma mea”

Tu zici că lucrurile se schimbă, dragul meu.

Părul e alb şi focurile ard,

Atâtea visuri pe raft,

Tu zici că eu am vrut să fii mândru de mine

Mereu am vrut asta şi eu.

„Când o să te hotărăşti?

Când o să te iubeşti pe tine însăţi aşa cum te iubesc eu?

Când o să te hotărăşti?

Căci lucrurile se schimbă aşa de repede

Toţi caii albi încă mai dorm,

Îţi spun că te voi vrea mereu în preajma mea”

Tu zici că lucrurile se schimbă, dragul meu.