În cea mică pădure, copila gheții și-a zăpezii
Cea fecioară, în astă seară ea plângând
Zăpada lin se așează sub cea lună iernatecă
Cea pădure pustie și-n zăpadă acoperită,
ea acolo zăbovește-n noapte
Auză-i cel cânt de-ndurerare
Zăpada lin se așează sub cea lună iernatecă
Ostenită, înfrigurată, strălucitoare; fiică a nopții
Vai, Dorul cui îl porți?
Lacrimi șiroind sub cel iernatec clar de lună
Lună iernatecă, lună iernatecă
'Negurată lună iernatecă
Fecioară sub cel friguros clar de lună,
lacrimi contopite-s celei zăpezi
Ea necontenit zăbovește prin pădurea inzepezită
Călător ce drumu'și poartă, far' de încălțări,
zambet cristalin
Strălucire-n ochi precum a stelelor
El lin cutreieră sub iernatec clar de lună
Dragostea sufletu îmi tresăltă, tu ești cea
pereche a mea
Etern Rămâi alături mie (spuse ea)
Lacrimi șiroind sub cel iernatec clar de lună
În cea zăpadă el și rămase, de lângă mine nu plecă
Atingerea-mi căldură n-a putut a-i oferi
Pălit fu' el sub cel iernatec clar de lună
Lună iernatecă, lună iernatecă
'Negurată lună iernatecă
Fecioară sub cel friguros clar de lună,
lacrimi contopite-s celei zăpezi
Ea necontenit zăbovește prin pădurea inzepezită
În cea mică pădure, copila gheții și-a zăpezii
Regăsită-i cea fecioară, în astă seară ea plângând
Zăpada lin se așează sub cea lună iernatecă
Ostenită, înfrigurată, strălucitoare; fiică a nopții
Vai, Dorul cui îl porți?
Lacrimi șiroind sub cel iernatec clar de lună