Dealurile erau încărcate de flori sălbatice,
Şi eu eram la fel de sălbatică, chiar mai sălbatică decât ele,
Pentru că cel puţin puteam fugi, ele doar mureau în soare,
Şi am refuzat doar să mă veştejesc pe loc.
Doar un trandafir de munte sălbatic, având nevoie de libertate să crească.
Deci am fugit fără frică unde voi merge,
Când o floare creşte sălbatic, poate întotdeauna supravieţui,
Florilor sălbatice nu le pasă unde cresc.
Şi florile pe care le ştiam în câmpurile unde am crescut,
Erau mulţumite să fie pierdute în mulţime,
Erau obişnuite şi apropiate, eu nu aveam loc să cresc,
Am vrut atât de mult să mă ramific.
M-am dezrădăcinat din pământul casei şi am plecat,
Mi-am luat visele şi am luat drumul,
Când o floare creşte sălbatică, poate supravieţui întotdeauna,
Florilor sălbatice nu le pasă unde cresc.
Am crescut repede şi sălbatică şi niciodată nu m-am simţit bine
Într-o grădină atât de diferită de mine.
Eu chiar nu am aparţinut , doar am tânjit să fiu plecată,
Deci grădina, într-o zi, m-a eliberat.
M-am prins într-o cursă cu vântul şi de când mi-era prieten,
L-am lăsat doar pe el să decidă unde vom merge.
Când o floare creşte sălbatic, poate totdeauna supravieţui,
Florilor sălbatice nu le pasă unde cresc.
Doar un trandafir de munte sălbatic, căutând nenumărate mistere,
Nu regret cărarea pe care am ales-o,
Când o floare creşte sălbatică, poate supravieţui întotdeauna,
Florilor sălbatice nu le pasă unde cresc.
Florilor sălbatice nu le pasă unde cresc.