Nu-mi vorbi de vise zbuciumate,
desigur, nici nu ştii ce înseamnă
să trăieşti pentru altcineva, nu poţi să suporţi.
Iar când eşti muşcată de adevăr,
dai vina pe tinereţea ta ratată
Nicicând nu pare să înveţi din greşeli.
Aşa că nu-mi vorbi de îngeri sălbatici,
îngeri sălbatici din ceruri
acei îngeri sălbatici de pe drumurile vieţii
fiindcă-s oameni ca tine; cine ar şti
ce au de înfruntat îngerii sălbatici?
Iar eu nu stau pe-aici să văd,
te întorci la cineva ca mine
sunt încă viu şi ştii cum trăiesc,
dar iubito, ăsta-i un fel cum nu vei fi
aşa lucruri simple nici nu vezi
retragi tot ce ai da vreodată.
Aşa că nu-mi vorbi de îngeri sălbatici,
îngeri sălbatici din ceruri
acei îngeri sălbatici de pe drumurile vieţii
fiindcă-s oameni ca tine; cine ar şti
ce au de înfruntat îngerii sălbatici?
Aşa că nu-mi vorbi de îngeri sălbatici,
îngeri sălbatici din ceruri
acei îngeri sălbatici de pe drumurile vieţii
fiindcă-s oameni ca tine; cine ar şti
ce au de înfruntat îngerii sălbatici?
Aşa că nu-mi vorbi de îngeri sălbatici,
îngeri sălbatici din ceruri
acei îngeri sălbatici de pe drumurile vieţii
fiindcă-s oameni ca tine; cine ar şti
ce au de înfruntat îngerii sălbatici?