De ce-aş plânge pentru tine?
Navighez sub steaua Sirius,
Deasupra recifurilor luminate de lună,
Sub cerurile toamnei,
Spre nord, nord-vest, către insulele Feroe.
Sub aurora boreală,
Peste mările tăcerii,
Schimbând direcţia pe frânghii îngheţate.
Pentru restul zilelor mele,
Dar oare nordul mi-ar rămâne credincios?
Toate culorile sângerează-n roşu,
Adormite pe patul oceanului,
Plutind în derivă pe mări pustii
Pentru restul zilelor mele.
Dar oare nordul mi-ar rămâne credincios?
De ce-aş face-o?
De ce-aş plânge pentru tine?
Îngeri întunecaţi mă urmează
Peste o mare fără de Dumnezeu,
Munţi nesfârşiţi prăbuşindu-se
Pentru restul zilelor mele.
Ce-ar fi adevărat?
Câteodată-ţi văd chipul,
Stelele par să-şi piardă locul pe cer,
De ce trebuie să mă gândesc la tine?
De ce trebuie?
De ce-aş face-o?
De ce-aş plânge pentru tine?
De ce-ai vrea ca eu s-o fac?
Şi ce-ar însemna să spun
Că te-am iubit în felul meu?
Ce-ar fi adevărat?
De ce-aş face-o?
De ce-aş plânge pentru tine?