Eu ajung la 6:30, tu la 7
mereu mă faci să tot stau
răsfăţată mică, m-ai făcut să aştept
niciodată n-ai ascultat punctul meu de vedere.
Asta nu mă miră deloc,
sunt un fraier că ţi-am crezut minciunile
dar acum văd prin deghizarea ta
cine-are nevoie de tine, ei bine, eu nu, cine are nevoie de tine?
Oh, te-am crezut
m-am pus în genunchi pentru tine
Ce încredere am avut
dar tu m-ai pus la pământ.
Dar în cursa asta ne mâncăm între noi
şi te lasă sângerând întinsă cu faţa-n jos
întinzând mâna pentru un ajutor
Unde-i mâna de ajutor?...
Îmi place, îmi place
Ei bine, eu n-am nevoie de tine!
Ah, ce-am mai fost îmbrâncit,
nu-i lăsa să te pună la pământ
Tu m-ai jucat în picioare
şi nici nu ai lăsat de la tine.
Să faci un pas în faţă, alunecând doi paşi în spate
e un sentiment gol pe care nu-l poţi uita
întinzând mâna pentru un ajutor
Când te-am întîlnit, erai mereu fermecătoare,
nu puteam dormi până nu te aveam
Erai aşa, aşa sofisticată
nicicând interesată în ce spuneam
A trebuit să-mi înghit mândria
naiv ce eram, tu m-ai luat la drum
dar acum sunt acela ce decide
cine-are nevoie de tine, ei bine, eu nu, cine are nevoie de tine?