Atât de trişti ochii ei
ochi negri zâmbitori
Atât de trişti ochii ei
aşa cum a-nceput...
Într-o noapte fără respirare, cam ca asta,
pe pleoapa mea, cel mai uşor sărut
păşeam singur
şi aerul din jur spunea
doamna mea va păşi pe-aici
în tristeţea cunoscută
Regina albă păşeşte
şi noaptea păleşte
stele de iubire în părul ei...
Dorind - neauzită
pledând - un cuvânt
Atât de trişti ochii ei
ea nu poate vedea...
Cum te-a plătit, ce ai văzut?
Mama salciei verzi
îi strig numele.
Și ângă fereastra ei am rămas
Mi-au plăcut pașii pe care i-a făcut
Și când a venit
Regina albă cum a fost durerea inimii mele
Și îmi usucă buzele, nu ar face nici un cuvânt
Deci încă mai aștept
Zeiţa mea, auzi teama mea cea mai neagră
o spun prea târziu
e pentru totdeauna ca să aştept
Drag prieten, la revedere
fără lacrimi în ochi
atât de trist se sfârşeşte
cum a-nceput...