Din privirea ochilor tăi pot spune că vei plânge,
oare pentru mine?
Dacă aş lua lacrimile tale fiindcă nu valorez nimic,
vei vedea?
Întrucât sunt genul de băiat
care e mereu pe fugă,
Oriunde-mi dau jos pălăria
îţi spun, e casa mea.
Ai avut o iubire, ai rupt-o din întâmplare
pentru mine?
Dacă-i aşa, aş vrea să ştii că nu valorez nimic
vei vedea?
Întrucât sunt genul de băiat
care e mereu pe fugă,
Oriunde-mi dau jos pălăria
e casa mea.
Îmi tot spui,
îmi tot spui că-s omul tău
ce-ar trebui să fac
ca tu să poţi să înţelegi?
Întrucât sunt genul de tip
care-i dă fetei privirea
toată lumea ştie
dar le iubesc şi le părăsesc
le rup inimile şi le decepţionez
oriunde aş merge
Nu ştii că sunt genul de bărbat
care e mereu pe fugă
Oriunde-mi dau jos pălăria e casa mea
Oriunde-mi dau jos pălăria e casa mea
E casa mea - nu-mi place aşa.
Ştii că nu pot s-o fac singur,
dar uneori ăsta-i felul
Ăsta-i felul
Nu spun
nu spun că nu te iubesc
Doar că trebuie să fac ce vreau să fac
Asta-i ce vreau să fac.
Dar eu nu spun
că nu însemni nimic pentru mine
Nu spun că nu
Nu, vreau doar drumul meu
Eşti tot ce-şi poate dori un bărbat
Dar uneori
trebuie să merg pe drumul meu.