Am avut o mie de chipuri,
Un milion de zâmbete fictive
Am urmat calea negării,
Pe care am mers o mie de mile
Am sărutat o mie de demoni
Am omorât o sută de oi
Şi nu am cum să mai scap,
Pentru că sunt prea adânc îngropată
La limita existenţei mele,
La apogeul declinului meu,
Doar umbrele mă mai ajută să merg mai departe,
Atunci când soarele a încetat să mai strălucească
Am apucat o mie de dimineţi
Am trăit un milion de nopţi
M-am plimbat printre umbre
Pe sub felinare
Am purtat o mie de bătălii
Am fost într-o sută de războaie
Şi voi continua să trăiesc
În spatele unor uşi închise
La limita existenţei mele,
La apogeul declinului meu,
Doar umbrele mă mai ajută să merg mai departe,
Atunci când soarele a încetat să mai strălucească
M-am sinucis de o mie de ori,
Dar asta n-a ucis uferinţa
Viaţa mea e o poezie fără rimă,
Recitată în ploaie
La limita existenţei mele,
La apogeul declinului meu,
Doar umbrele mă mai ajută să merg mai departe,
Atunci când soarele a încetat să mai strălucească