Toată lumea are nevoie de inspiraţie,
Toată lumea are nevoie de un cântec,
O melodie frumoasă,
Când nopţile devin lungi.
Pentru că nu există garanţia că
Această viaţă va fi uşoară.
Da, când simt că lumea mi se destramă,
Când nu mai rămâne lumină
Pentru a risipi întunericul,
Atunci eu
Te privesc.
Când valurile inundă malul
Şi nu-mi mai pot găsi calea spre casă,
Atunci eu
Te privesc.
Când te privesc,
Văd iertare,
Văd adevărul,
Mă iubeşti pentru cine sunt,
La fel cum stelele ţin luna
Exact acolo unde le este locul,
Şi ştiu că nu sunt singură.
Da, când simt că lumea mi se destramă,
Când nu mai rămâne lumină
Pentru a risipi întunericul,
Atunci eu
Te privesc.
Când valurile inundă malul
Şi nu-mi mai pot găsi calea spre casă,
Atunci eu
Te privesc.
Ca un vis mi te iveşti,
Exact ca şi culorile unui caleidoscop ce mă acoperă,
Tot ce am nevoie,
Fiecare inspiraţie a mea,
Oare nu ştii cât eşti de frumo(a)s(ă)?
Da, da.
Când valurile inundă malul
Şi nu-mi mai pot găsi calea spre casă,
Atunci eu
Te privesc.
Te privesc,
Da,
Oa, oh,
Mi te iveşti ca un vis.