Ai fost la uşa mea,
Te-am auzit bătând, dar nu mi-a păsat deloc,
Am fost înăuntru, toată noaptea, holbându-mă la perete,
Nu vroiam să te mai văd, cu adevărat.
Venind de pe drum,
Ţi-ai scos paltonul şi l-ai aruncat la podea,
Ai spus "Nu pot să cred că vrei să mă răneşti aşa",
Am spus, "Nu ar trebui să fiu aşa, să ştii"
Păi bine, a trebuit să te las să pleci.
La ce te gândeşti
Când eşti pierdut în timp,
La ce te gândeşti, spune-mi de ce,
De ce lucrurile trebuie să fie aşa?
Ai fost în acel vis,
Ce-l visam că visez într-un vis,
Rochia ta de nailon şi eu pluteam în josul apei,
Vroiam ca iubirea să vină şi să înghită totul,
Ooh.
Totul e adevărat,
Mai devreme sau mai târziu, nu contează ce simţi
Ai trântit uşa, ai închis-o pentru noaptea de sticlă şi fier,
Nu te pot învinui pentru că crezi ceea ce crezi,
Păi bine, a trebuit să te las să pleci.
La ce te gândeşti
Când eşti pierdut în timp,
La ce te gândeşti, spune-mi de ce,
De ce lucrurile trebuie să fie aşa?
De ce mereu rămâi
Mile depărtare, dar doi paşi în urmă,
Unde mai trăieşte trecutul,
Frumos şi iertat,
Oare nu vezi
Că trăieşti într-un vis,
Hei!
La ce te gândeşti
Când eşti pierdut în timp,
La ce te gândeşti, spune-mi de ce,
De ce lucrurile trebuie să fie aşa?
La ce te gândeşti
Când eşti pierdut în timp,
La ce te gândeşti, spune-mi de ce,
De ce lucrurile trebuie să fie aşa?
La ce te gândeşti
Când eşti pierdut în timp,
La ce te gândeşti, spune-mi de ce,
De ce lucrurile trebuie să fie aşa?