Soarele dimineții
Strălucește pe pielea ta,
Căci draperiile tale albe
Sunt subțiri ca hârtia.
Cu fereatra deschisă
Pot simți briza,
Dar noi suntem în siguranță aici,
Sub cearceaf.
Nu vreau să plec niciodată.
Te voi privi dormind
Și te voi asculta respirând.
Nu vreau să plec niciodată.
Te voi privi dormind.
Te voi privi dormind.
Niciodată nu
Mă voi plictisi să te privesc,
Căci de fiecare dată
Văd ceva nou,
Cum e cicatricea ta de pe șira spinării.
Ai căzut de pe acoperiș
Când aveai nouă ani.
Ai avut o viață
Și înainte de mine.
Nu vreau să plec niciodată.
Te voi privi dormind
Și te voi asculta respirând.
Nu vreau să plec niciodată.
Te voi privi dormind.
Te voi privi dormind.
(Nu vreau să plec niciodată.
Te voi privi dormind.
Te voi privi dormind.
Nu vreau să plec niciodată.
Te voi privi dormind.
Te voi privi dormind.)