Stând la uşa din spate
Ea a încercat s-o facă repede;
O lacrimă a lovit lemnul tare,
A căzut ca un pahar spart.
Ea a spus:”Câteodată dragostea dispare
Şi nu o poţi aduce înapoi...
Hai să o recunoaştem...”
Pentru o fracţiune de secundă,
Ea aproape s-a întors
Dar, asta ar fi ca şi cum micii stropi de ploaie
Se întorc în nor!
Deci ea a făcut încă un pas şi a zis:
„Văd o ieşire şi voi profita”.
Nu vreau să-mi petrec viaţa istovită,
Aşteptând să mă trezesc într-o zi şi să găsesc
Că am lăsat să treacă toţi aceşti ani
Pierduţi...
Încă un pahar cu whisky
Dar nu omoară încă durerea.
Deci, el se împleticeşte spre chiuvetă
Şi-l toarnă în scurgere,
El spune:” Este timpul să fiu bărbat
Şi să mă opresc să trăiesc în trecut...
Pot să-i fac faţă!
Că nu vreau să-mi petrec viaţa istovit,
Aşteptând să mă trezesc într-o zi şi să găsesc
Că am lăsat să treacă toţi aceşti ani
Pierduţi...
Oh, nu vreau să continui să doresc, să-mi fie dor
De liniştea dimineţii, culoarea nopţii...
Nu mai petrec timp
Pierdut!
Ea a continuat să conducă înainte
Până ce luna şi soarele
Pluteau unul lângă altul.
El a privit în oglindă
Şi ochii lui erau senini,
Pentru prima dată după o vreme...
Hei, da!
Oh, nu vreau să-mi petrec viaţa istovit,
Aşteptând să mă trezesc într-o zi şi să găsesc
Că am lăsat să treacă toţi aceşti ani
Pierduţi...
Oh, nu vreau să continui să doresc, să-mi fie dor
De liniştea dimineţii, culoarea nopţii...
Nu mai petrec timp
Pierdut!