Străbatem văzduhul,
Plutim pe cerul luminat de lună,
Oamenii, departe, sub noi, dorm în timp ce noi zburăm.
Mă țin foarte strâns,
Călăresc prin întunericul nopții,
Descopăr că pot zbura atât de sus cu tine.
Departe, în toată lumea,
Satele trec unul câte unul ca arborii,
Râurile și dealurile,
Codrul și izvoarele.
Copiii privesc cu gura căscată,
Luați prin surprindere,
Nimeni de acolo, de jos, nu crede în ochii lor.
Trecem prin văzduh,
Înotăm prin cerul rece,
Purtați de vânt deasupra
Munților înghețați, plutind.
Deodată, avântându-ne deasupra adâncului oceanului,
Trezind un monstru mare din somn
Străbatem văzduhul,
Plutim pe cerul de la miezul nopții
Și oricine ne vede ne salută în timp ce zburăm.