Bâjbâi prin întuneric, căutându-mi drumul,
Călăuzit de bătăile inimii.
Nu știu unde se va sfârși călătoria,
Dar știu unde începe.
Mi se spune că sunt prea tânăr ca să înțeleg,
Mi se spune că sunt prizonierul unui vis.
Viața va trece pe lângă mine, dacă nu deschid ochii.
Ei, bine, nu mă deranjează.
Așadar, trezește-mă când totul s-a sfârșit,
Când voi fi mai bătrân, mai înțelept.
În tot acest timp mă regăseam,
Fără să știu că sunt pierdut.
Am încercat să port povara lumii,
Dar n-am decât două mâini.
Visez să hoinăresc prin lume,
Și nu am niciun plan.
Aș vrea să rămân veșnic tânăr,
Să închid ochii fără frică.
Viața e un joc pentru fiecare,
Iar dragostea, un trofeu.
Așadar, trezește-mă când totul s-a sfârșit
Când voi fi mai bătrân, mai înțelept,
În tot acest timp mă regăseam,
Fără să știu că sunt pierdut.