Vzpomínka [Romanian translation]

Muzica si text : Aneta Langerova

Locuri ce mi taie rasuflarea, vreo doua stiu,

dar in inima ta, macar vreo unul este viu ?

Uneori oamenii pierd totul pana la ultima picatura,

si le ramane numai ruga, cand bezna incepe cantecu-i cu ura.

Si cant singuratatea s-o ucid,

doar eu si intunericul, doar eu si bezna

ce ma sfasie cu chipul sau perfid.

Flacara se stinge in noi

invinsi si fara vlaga suntem amandoi

cand puterile ne lasa si ne dor

cum iese vinul din urcior.

Dau marturie adevarata

ca la final e-aceeasi ca la inceput povestea,

cuvintele sunt doar acestea :

nimic nu s-o schimba vreodata.

La fereastra in colt tristetea spanzura

oare acolo cat va mai adasta ?

La fereastra in colt se legana.

In bucati se sfarma amintirile

si niciodata nu le-oi putea citi sau aduna franturile.

Dezghetul vine numai dupa al iernii ger.

Toate dorintele imi strang in ruga catre cer

si numai privirea mamei imi raspunde.

Si cantecul imi cant, si cantecul ma canta,

ca s-alungam tristetea in care bezna ma afunda

inainte de a si lasa mantia peste lunca.

Amintirile de-ar vrea sa invie

nimeni nimic nu va schimba cu vreun cuvant;

sfarsit si inceput cum sunt

nimeni nu stie.

De-a lungul coridoarelor pustii muzica-n cenusa se preface

asa cum vinul din urcioare se desface.

La fereastra in colt tristetea spanzura

oare acolo cat va mai adasta ?

La fereastra in colt se legana

si-ncet ma inganam si eu cu ea ...