(refren)
Întoarce-te
Și spune-mi cum faci mereu
Că mă iubești, dar nu mă poți avea.
Am făcut imposibilul să devin puternic
Și chiar dacă e aceeași cale,
Întoarce-te!
Vreau doar să încerci,
Nu-mi spune că ai nevoie de noroc acum,
Chiar trebuie să-ți amintești
Că lucrurile care sunt luate în grijă nu se aruncă brusc?
Dacă niciodată nu te doare, nu te va face fericită,
Doare mai mult să te am decât să te las să pleci,
Prefer un „imi pare rău” în loc să nu simți nimic,
Nu întotdeauna a rămâne compensează o plecare.
Nu aștept nimic, chiar mai puțin de la mine însumi,
Mi-au spus să plec pentru toate, am plecat pentru tine,
Până în ce punct ai învățat și până în ce moment
Că pierdem timp doar pentru a rezista?
Se spune că lucrurile bune necesită timp și am așteptat atât de mult,
Dar lucrurile bune nu vor să se întâmple.
Se spune că există cuvinte potrivite,
Exact precum există astfel de oameni (*potriviți) fără a ști că sunt așa
Strigăm pe oricine în ajutor până mi-am dat seama
Că și cel care te iubește te pote minți.
Pentru că fiecare te sfătuiește suficient
Ca să fii cum vor ei să fii, însă nu fericit.
(refren)
Ai aruncat amintirea mea în trecut,
Îmi lipsești, căci nimeni nu-i ca tine.
Când trebuia să plec departe de tine,
Atunci m-am simțit mai îndrăgostit,
Căci să uit de tine
Niciodată n-am învățat.
Dacă erai a mea
Și eram al tău
De ce, de ce ai plecat?
De ce orgoliu?
Nu știu...
Mă îndoiesc că timpul va șterge de data asta
Sentimentul a ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost!
Acum sunt conștient că există drumuri care se sfârșesc în unii
Și oameni care se sfârșesc în altii pur si simplu.
Acum am înțeles că există probleme pe care le-am rezolvat în atâția oameni,
Dar nu le-am rezolvat niciodată în mine însumi.
E atât de frumos să vezi că totul merge bine,
Dar nevăzând binele, e felul în care te vezi tu însuți.
Lumea are atâția oameni sfâșiați/ distruși
Și chiar e nevoie de oameni puternici care știu cum să se unească.
(refren)