Cu hohot din genuni,
Vorbește marea
Despre corăbii scufundate în furtuni,
Și despre visători,
Plecați de-atâtea ori
În van, spre infinitele cărări
Din patru zări.
Refren:
Dar când vântul obosit
Printre nori s-a risipit,
Iar soarele sărută marea,
În beția de culori
Mii de valuri par viori,
Purtând pe struna lor visarea.
Când pe cer un pescăruș
Se avântă jucăuș,
Și neînfrânt străbate zarea,
Sub seninul nesfârșit
Orișice îndrăgostit
Vorbește fericit cu marea.
Când vântul s-a stârnit,
Vorbește marea.
E mânioasă pe acei care-au mințit.
Eternele iubiri
Se schimbă-n despărțiri
Atunci când timpul, mare vrăjitor,
Adoarme-un dor.
(Refren)