De-mi vei uita cărarea, te voi blestema
Să te-ajungă dragostea
Și niciodată să nu poți scăpa de ea,
Și nici apă să nu ai nicicând după ce bea.
De-mi vei uita iubirea, nu te voi ierta,
Cât ar fi viața de grea,
La focul ei să arzi atât cât m-ai mințit,
Plată să îi dai durerii până la sfârșit.
M-aș face brâul tău de noroc, de noroc,
Pentru-a te opri în loc.
M-aș face ia ta de fir bătut, fir bătut,
Pentru-a nu te fi pierdut.
M-aș face glasul tău, vorba ta, vorba ta,
Doar pentru-a te mângâia,
M-aș face într-un vis frunză-n vânt, frunză-n vânt,
Doar de dorul tău să cânt.
De-a mea iubire, vei avea iubire,
Nicăieri nu vei scăpa.
Ce fericire, câtă fericire
Să te-ajungă dragostea! (bis)
De-mi vei uita căldura, stană să devii
Și să nu mă poți privi.
Să vrei iubirea, dar nicicând să n-o găsești,
Și cât în viața ta ai dat, atâta să primești!
De-mi vei uita privirea, vei îmbătrâni,
Sufletul se va sfârși,
Dar niciodată nu vei ști că te-am chemat,
Și între noi va dăinui nestins acest păcat.