Mi-am petrecut o sută de mii de cântece căutând
Zâmbetul tău, ochii tăi, buzele tale şi mâinile tale
Dormeai în fiecare noapte în mine
Mă trezeai cu o dublă bătaie
Ascultai ecoul unui adio
Şi un ''te iubesc'' care îmi domina buzele
Am vrut
Să trăim încet
Înecând graba
În sărutări tăcute
Dar ne-am aprovizionat bine
Cu visuri şi proiecte
Construim un răsărit
Chiar dacă uneori nu am putut crede
Te-aş suna
Şi aş începe
Însă aş face-o cu mai puţine reproşuri
Şi cu mai multe adevăruri...
Poate
Te-aş săruta
Dar atingându-te mai mult
Aş face-o fără opriri
Şi fără atâtea reflectări
A unei vieţi efemere
Mulţumesc fiindcă eşti
Cea care mă ţine în frâu
Când mă arde setea
De a fi cine vreau eu
Pentru că mă priveşti cum nimeni n-a făcut-o
Pentru că faci din tristeţe o opţiune
Şi mă umpli de atâta adevăr
Când lumea nu face altceva decât să vorbească aiurea
Le-am dat reveniri şi reveniri
Din cauza fricii de a nu eşua
Dar am văzut că în tine am scrişi anii
Şi lăsând la o parte faptul de a vedea totul pe jumătăţi
Şi de a ne iubi la viteză medie
Poate că lucururile vor ieşi bine
Chiar dacă teama vrea să ne învingă
Te-aş suna
Şi aş începe
Însă aş face-o cu mai puţine reproşuri
Şi cu mai multe adevăruri...
Poate
Te-aş săruta
Dar atingându-te mai mult
Aş face-o fără opriri
Şi fără atâtea reflectări
A unei vieţi efemere
Nu mă lăsa să-ţi scap
Căci iubirea care e în mine nu se va risipi
Dar mă sperie modul meu de te iubi ca un nebun
A fost scris că am fost doi
Dar uneori mă uit la tine şi mă mir
De faptul că putem trăi
Aşa cum am plănuit
Te-aş săruta
Dar atingându-te mai mult
Aş face-o fără opriri
Şi fără atâtea reflectări
A unei vieţi efemere