Eu când eram fetiţă, mă jucam cu tine,
Pentru că, dintre toţi, meritai mai mult.
Şi dacă, plângând, eu veneam la tine,
Atunci tu îmi spuneai aşa:
"Uite, uite, uite!
Zboară rândunelele,
Libere pe cer, sunt ca tine.
Zboară cu gândul,
Dar nu te lăsa prinsă.
Mai târziu în viaţă, totul se va schimba.
Poate tu nu ştii
Că anii cei mai frumoşi
Sunt cei pe care-i ai."
Primăvara s-a-ntors aici, jos,
Dar aripile mele nu mai zboară.
Acum, când ştiu ce este tristeţea,
Aş vrea să mai aud iar de la tine:
"Uite, uite, uite!
Zboară rândunelele,
Libere pe cer, sunt ca tine.
Zboară cu gândul,
Dar nu te lăsa prinsă.
Mai târziu în viaţă, totul se va schimba.
Poate tu nu ştii
Că anii cei mai frumoşi
Sunt cei pe care-i ai."
"Uite, uite, uite!
Zboară rândunelele,
Libere pe cer, sunt ca tine.
Uite, uite, uite!
Zboară rândunelele.
Uite, uite, uite!
Zboară acolo, sus."