Doamne din Cer, dac-aș fi un porumbel
aș vrea să zbor acolo unde mi-e iubitul,
care îngenuncheat în San Giusto
se roagă trist în suflet:
fă ca iubita să mi se-ntoarcă,
dar să se-ntoarcă repede.
Zboară, porumbel alb, zboară,
spune-i că mă voi întoarce.
Spune-i că nu va mai fi singură
și că niciodată n-o voi mai părăsi.
Uniți am fost fericiți și ne-au despărțit,
ne zâmbea soarele, cerul, marea,
noi lăsam șantierul
bucuroși de munca noastră
și clopotul ding dong
ne făcea corul.
Zboară, porumbel alb, zboară,
spune-i că mă voi întoarce.
Spune-i că nu va mai fi singură
și că niciodată n-o voi mai părăsi.
În fiecare noapte adorm trist
și-n visele mele plâng și te chem,
chiar și bătrânul meu te visează,
se gândește la suferințele trăite,
plânge și își ascunde fața în pături.
Zboară, porumbel alb, zboară,
spune-i că mă voi întoarce.
Spune-i că nu va mai fi singură
și că niciodată n-o voi mai părăsi.
Spune-i tu că mă voi întoarce,
că mă voi întoarce...