Vitraliu

Am venit aici să stau cu tine

în cristalul iernii - ca-n vitralii

vechi, perechi de regi lângă regine.

Numărat-am arborii, egalii,

pân’la casa ta…Era zăpadă

falnică, vrăjită ca-n baladă.

Şi-am bătut în poartă. Lemnul - rece.

Peste tot, absenţa ca o nouă

şi totală iarnă. Mândrul rege -

nicăieri…

Cu mâinile-amandouă,

am luat zăpadă şi-am băut

locul alb pe unde n-ai trecut.