Ţi-aduci aminte câte speranţe
Am aprins?
Ce jurăminte, câte romanţe
S-au stins.
Cine să ştie dacă vreodată
Vei aduce-napoi
Frumoasele nopţi ce-au ars
În noi.
Refren:
Cândva, prin lacrimi de iubire,
Visam din nou să fim copii,
De-a fost o simplă amăgire,
Nu mă chema, nu mai veni.
De-a fost o simplă amăgire,
Nu mă chema, nu mai veni.
Fără o vorbă, sufletul singur
E pustiu,
În ce privire cauţi iubire,
Nu ştiu.
Strâng pe o masă vise uitate
Şi petale de flori,
Cuvinte ce-au ars
În vechi scrisori.
Refren (x2)