Vioara

O umbră de păcat

Mă-ndeamnă câteodat'

S-o rup cu tot ce-n viață m-a legat.

Dar vioara, draga mea,

Mă mângâie doar ea

Și-mi spune că n-ar plânge nimenea...

Într-o seară de vară-o vioară cânta,

Aci lângă inima mea;

Și din strunele ei,

Ca și din ochii mei,

Șir de lacrimi amare curgea...

E tristă vioara și plânge și ea,

E tristă ca inima mea!

Nu e lucru ușor

Să uiți un vis de-amor,

Să-nțeleagă nu e nimenea!

Și geme vioara pe strune de foc,

În suflet îmi picură doar nenoroc.

S-o sparg de-aș putea!

E păcat: nu-i a mea!

Într-o seară de vară-o vioară cânta,

Aci lângă inima mea;

Și din strunele ei,

Ca și ochii mei,

Șir de lacrimi amare curgea...