Mi-e dor de-o fântână cu cer curat
Mi-e dor de-un cuvânt nerostit
Mi-e dor s-aud ploaia sub care-am stat
Ascultând glasul ei vrăjit.
Mi-e dor de-o tăcere de catifea
Mi-e dor să te ştiu fericit
Mi-e dor la fereastră de umbra ta
Când alerg uşa-n prag s-o deschid.
Vino, dragostea mea
Prima şi ultima stea
Care te-aprinzi mereu
Tu, carul mare al cerului meu.
Vino, dragostea mea
Marea te-aşteaptă şi ea
Vino, să-mi fii mereu
Barca pe valuri a visului meu.
Mi-e dor de-o privire cum nu mai ştiu
Mi-e dor de un gest fără rost,
Să-mi spună şi noaptea plecând târziu
Că exişti, că vei fi, c-ai fost.
Mi-e dor de speranţa de început
Când florile au lacrimi în zori
Mi-e dor de secunda care-a trecut
Şi-am uitat să-ţi mai spun că mi-e dor.