Priveliște de pe un pod, nu mai suport!
Priveliște de pe un pod, nu mai suport!
Cred că totul a început cam cu un an în urmă,
Ca o revistă ieftină cu povești de dragoste,
Știi, de felul celor pe care le citești
Și în râs pufnești
La paginile din mijloc.
Acum nu-mi vine să cred că proasta de acolo sunt eu,
Căci nu pot deloc să înfrunt lumea
Pe care am crescut s-o văd.
Priveliște de pe un pod, nu mai suport!
Priveliște de pe un pod, nu mai suport!
Te-am văzut cum o sărutai,
Te-am văzut cum i-o puneai
În mijlocul așternutului moale.
Dar când te-ai întors spre mine,
Ți-am văzut ochii înflăcărați
Și mi-ai zdrobit toate visele.
Și ca o proastă doar am stat acolo
Și am lăsat-o baltă.
Trebuia să ripostez imediat
Și să arăt ce simt.
Priveliște de pe un pod, nu mai suport!
Priveliște de pe un pod, nu mai suport!
Ai știut al dracului de bine
Cum să faci o fraieră din mine.
Ei bine, mă tai de pe lista
Lucrurilor pe care le vrei,
Și acum asta mă omoară, oh!
Dar apoi o voce a zis ”Sări!”
Și pur și simplu mi-am dat drumul,
Și plutesc prin spațiu.
Dar apoi simt brațele tale
Și mă întorc
Înspre o fantomă fără chip.
Și chiar habar n-am
Ce e real sau închipuire,
Căci atunci când privesc sub pod,
Mă văd pe mine.
Priveliște de pe un pod, nu mai suport!
Priveliște de pe un pod, nu mai suport!