Sunt singur în zorii nopții nesfârșite,
Pe stradă, sub lună plină,
În țara nimănui,
De parcă mi-ar cânta soarele în urechi.
Lună, în visul meu,
Mireasă de zori, suavă, tânără,
Tu mi-ai prins sufletul,
Am numărat până la o mie.
Frumusețea ta
Ea mi-a răpus săraca-mi inimă,
Mi-e închisoare libertatea fără tine.
Cu mintea marcată, apatie,
Cu un gol în sufletul meu,
Cu o tristețe adâncă,
Învăț un adevăr al ăstei lumi:
Viața are doar o viață!