Simplu si curat zambeam luminii,
ce sclipea in ochii ce-i iubeam
Imi parea un dor nepretuit o clipa
si in vesnicia ei credeam.
Zile si nopti treceau ca-ntr-un vis,
viata-mi parea un paradis
Nu pot sa-nteleg cun totul s-a sfarsit,
cine, cum si unde a gresit.
Viata, viata ai atatea daruri,
dar nu-i niciunul cum e dragostea
Degeaba stelele se aprind sus pe bolta,
nu stralucesc fara ea
Viata, viata ai atatea daruri,
un infinit tu sa-mi dai ai putea,
dar eu, din tot ce ascunzi in clipele tale,
nu-ti cer decat dragostea.
Trist si singur vin la tarm de mare,
tipa stins un pescarus in zbor,
poate tot singuratatea-l doare
si imi e frate de dor.
Vremea si-a inchis poarta spre trecut,
nu pot gasi ce am pierdut,
mi-a ramas acum doar amintirea ta
sa imi rascoleasc linistea.