Mult te rog, îti fac ispită,
Vrednic fabulist:
Zi-mi ceva de o Aspidă
Si de-un Vasilisc.
Inima-i razbită,
Sufletul ucis,
De colţi de Aspidă,
Ochi de Vasilisc.
Şarpe, şerpeste,
Cu solzi ca de peşte,
Râul şerpuieste.
Si-n apa pârăului,
Umbra spinărăului,
A şarpelui, răului.
Pira, pira, nu pieri, şarpe,
Pira, pira, nu-nţepa, şarpe
Cu un cap, cu două,
Cu nouăzeci si nouă!
În râu ca-mi intra,
Pân' la brâu intra,
Sarpe nu era,
Nici napârca rea,
Nu era nici hidra,
'-n-apa de-mi intra.
Era mare Vasiliscă,
Trup având de odaliscă
Si privire care iscă,
Patemă ce vatemă
Si face din om neom.
Iesi deochi dintre ochi
Ochii cei vatamatori
Si de foc sagetatori
învaliti sa fie
Cu fireaguri albe
Sa nu mai priveasca
La obraze dalbe.