S-aude câinele lătrând,
pesemne tata
de la lucru-mi pare că s-o'ntors,
o veste bun'avem băieți
că ne-o părut,
dar vestea proastă-i că așa și-o fost.
Că azi Vasile s-o născut cu ani în urmă,
dar de asta nu-i ușor să treci,
da' numa' nu-nțeleg
de ce de ziua lu' Vasile
toți eram la mine'n beci.
Ce fericiți cântam,
dar tata'n gura beciului
ne invita pe rând la "bis",
ne număra și nu știa
pe care primul dintre noi
să-l ieie la ucis.
Da' pân' la urm-o înțeles
că nu-i frumos să-l bați pe cineva
când stă culcat,
da' cine nu stătea culcat,
stătea în patru
că în două era greu de stat.
Vasile, toarnă !
De-ar mai fi'n beci o ușă,
mi s-ar părea "păpușă"
problema mea nerezolvată.
Ce bine-ar fi să fie,
dar tata să nu știe,
nu ne-ar mai prinde niciodată.
~ ~ ~
Ce dulce luneca hăinuța
de pe corpul lu' Lenuța,
de strângeai din dinți,
ne promitea și alunița
c'a să ne-o arate
dacă o să stăm cuminți.
Pahare pline, vorbe bune,
pur și simplu viața veselă mergea în toi,
butoiul care ne părea că-i gata
îl lăsam și ne lipeam de alt butoi.
Da' numai tata nu prea încântat părea
de tot frumos acolo ce era,
ce gânduri noi aveam în cap precis
că tata la așa ceva nici nu visa.
Oricum se știe, ziua-i ziuă,
viața-i viață și ar fi păcat să n-o trăiești,
și dacă mâine-i a lui Ghiță ziua,
tată, tot aicea ai să ne găsești.
Vasile, toarnă !
De-ar mai fi'n beci o ușă,
mi s-ar părea "păpușă"
problema mea nerezolvată.
Ce bine-ar fi să fie,
dar tata să nu știe,
nu ne-ar mai prinde niciodată.