Barca pe valuri plutește ușor,
Dar cine îngână un cântec de dor?
Nu, nu e vântul, nici Dunărea nu-i,
E lopătarul și cântecul lui.
Cântul îl poartă alene un val
Ca pe o floare de nuferi spre mal,
Spre fata care-l așteaptă oftând,
Iar orele trec pe rând.
Iar când pe cer prima stea va sclipi
Și când Luceafărul va ațipi,
Barca tăcută sub sălcii va sta,
Iar fata-l va îmbrățișa.
Povestea lor e-acum un dans,
E melodia unui vals
Ce-l duce Dunărea cântând
Pe unda ei cea de argint.
Noi îl cântăm cuprinși de dor,
Anii îl duc pe-aripa lor
Și-o altă fată va chema
Un alt mândraș sub altă stea.
~ ~ ~
Barca pe valuri plutește ușor,
Dar cine îngână un cântec de dor?
Cântul îl poartă alene un val
Ca pe o floare de nuferi spre mal,
Spre fata care-l așteaptă oftând,
Iar orele trec pe rând.
Barca pe valuri plutește uşor…