Sunt în mijlocul unui imens deșert,
E insuportabil, sunt într-o groapă,
Singurătatea mea imi urmărește pașii,
Merită? Mereu ambițiile mele distruse.
Ah, visele mele, iubirile mele rebele,
N-a mai rămas nicio putere,
Sperențele mele întunecate.
Ah, sunt intristat, mereu dezolatele mele amintiri
Murmurele nu mi-au lăsat (in pace) gâtul,
Fără rost rugăciunile mele.
Înainte sa fie prea târziu, părăsește-mă, lasă-mă,
Nici măcar nu privi in urmă, du-te și uită-mă,
(Stai departe de tristețile mele de îndrăgostit, uită-mă!)
Uită-mă,
Mâhnirea mea te rănește, nu-i poți rezista,
Uită-mă,
Întunecarea mea te liniștește, nu te poți oboșnui cu asta.
Ascultă-mi murmurul, turbarea/ disperarea, am clipe grele,
Calea aceasta nu e de parcurs, am o dilemă,
Din nou, la ușa mea, singurătatea mea îndrăzneață,
Merită? Mereu ambițiile mele umilite...