Câteodată mă simt
Ca şi cum n-aş avea nici un partener,
Câteodată simt
Că singurul meu prieten
E oraşul în care trăiesc,
Oraşul îngerilor.
Aşa singur cum sunt
Plângem împreună.
Conduc pe străzile lui
Căci el e companionul meu,
Merg printre dealurile lui
Căci el mă cunoaşte,
Îmi vede faptele bune
Şi mă sărută prin adierea vântului.
Nu-mi fac niciodată griji,
Asta chiar că e o minciună.
Nu vreau să mă simt vreodată
Aşa cum m-am simţit în ziua aceea.
Du-mă în locul pe care îl iubesc,
Du-mă până la capăt.
E greu de crezut
că nu-i nimeni acolo,
E greu de crezut
Că sunt atât de singur,
Cel puţin am dragostea lui,
Oraşul, el mă iubeşte,
Aşa singur cum sunt
Plângem împreună.
Nu vreau vreodată să mă simt
Cum m-am simţit în ziua aceea,
Du-mă în locul pe care îl iubesc
Du-mă până la capăt.
Sub pod, în oraş
E locul unde am vărsat sânge,
Sub pod, în oraş
Nu m-am mai săturat.
Sub pod, în oraş
Uită de iubirea mea,
Sub pod, în oraş
Mi-am dat viaţa.